Frunzuliță și-o lalea,
Mândră floricea,
Mamă, măiculița mea,
Verde viorea,
Departe mai sunt de tine
Și-arde inimioara-n mine.
Dor mi-e, măicuță, de voi,
Frunză de trifoi,
Și-aș veni mamă-napoi,
Frunză de trifoi,
Că de mult nu v-am văzut
Și-am la inimă dor mult.
Să merg cu voi la cosit,
Verde mărgărit,
Din zori până-n asfințit,
Verde mărgărit,
Iar când seara-ncet se lasă
Să mă-ntorc măicuț-acasă.
Să stau sub plopii din poartă,
Verde foaie lată,
Unde mă jucam odată,
Verde foaie lată,
Să văd luna cum răsare,
Să-mi treacă dorul cel mare,
Mă-ntorc măicuță-napoi
Să-mi fiu iarăși lângă voi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al cuiva de mama sa și de locurile copilăriei. Persoana își amintește cu drag de momentele simple petrecute alături de ea și tânjește să se întoarcă acasă pentru a-și alina dorul.