Horă mare, horă mare
Jos la Adunați în vale,
Are nuntă Ioana.
I s-a măritat fata,
Haideți, fetelor, la joc
C-am pus la călcâie foc,
Haideți și nu vă uitați
Că mâine vă măritați.
Cum se-aude vioara
De-ți saltă inimioara,
Cum mai joacă soacrele
De și-au rupt sandalele,
Să fiu al naibii de-oi sta,
Mă duc ca să joc hora,
Că horă ca pe Vlașca
Nu găsești cât ai umbla!.
Dac-ar sta soarele-n loc
Ca să mă satur de joc
Să fie ziua mai lungă
Să pot juca să-mi ajungă,
Că iute trece vremea
Și scurtă mai e viața,
Trece-o zi și trece două
Și m-oi topi ca și-o rouă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera veselă de la o nuntă tradițională, unde hora este elementul central al petrecerii. Versurile îndeamnă la bucurie și dans, amintind totodată de trecerea rapidă a timpului și de efemeritatea vieții.