Viața, viața trecătoare
Viața, viața trecătoare
Tu lași omului uitare
Peste bune, peste rele
Ca bruma peste vălcele.
Uit-ă omul toate
Dar de părinți nu se poate
La a mea măicuță
Doru-aleargă la portiță.
N-aș putea să uit vreodată
Nici de mama, nici de tata
Că văd ochii mamii mele
Plini de griji, de rourele.
Dragostea de mama
De copil nu i-am dat seama
Da’ roata se-nvârte
Mama sunt și port griji multe.
Viața, viața trecătoare
Cât va fi raza de soare
Și cât vântu-o să mă bată
Nu uit de mama și tata.
Nu-s cuvinte-n lume
Dragostea să le-o pot spune
Să le cer iertare
Pentru orice supărare
Viața trecătoare
Nu-nvârti roata prea tare
Să strig în ogradă
Sărut mâna, mama dragă
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul față de trecerea timpului și importanța părinților. Vorbitorul își amintește cu drag de mama și tatăl său și regretă că nu a apreciat suficient dragostea lor când era copil.