Cum poți atâtea lacrimi să le mai strângi pe toate,
Când pare plin paharul și-n zadar inima-ți bate?
Cum poți în visul tău să mă săruți,
La piept în brațe să mă strângi,
Cu vorbe dulci să mă alinți
Și să-mi spui că nu mă minți?
Nu poți iubi pe altcineva
Trăind și-n vis dragostea mea,
Să fiu doar eu inima ta, iubirea mea.
Refren: Cum ai să poți să înduri așa povară?
Să ai ochii mereu triști
Și să plângi seară de seară?
Cum să te cerți mereu cu tine?
Cum să-ți dai seama că ai greșit?
N-ai prețuit iubirea mea,
Acum ești nefericit.
Acum mă cauți iar prin gândurile tale,
Dar n-ai să mă găsești,
Plângând o să-ți dorești o clipă
În ochii mei să mă privești.
Cum poți în visul tău să mă săruți,
La piept în brațe să mă strângi,
Cu vorbe dulci să mă alinți
Și să-mi spui că nu mă minți?
Nu poți iubi pe altcineva
Trăind și-n vis dragostea mea,
Să fiu doar eu inima ta, iubirea mea.
Refren: Cum ai să poți să înduri așa povară?
Să ai ochii mereu triști
Și să plângi seară de seară?
Cum să te cerți mereu cu tine?
Cum să-ți dai seama că ai greșit?
N-ai prețuit iubirea mea,
Acum ești nefericit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și suferința unei persoane după o despărțire. Ea se întreabă cum va putea celălalt să trăiască cu povara greșelilor sale și cu faptul că nu a prețuit iubirea oferită, ajungând acum să fie nefericit.