Aș fi vrut…
Aș fi vrut să spui ceva la despărțirea noastră,
Aș fi vrut măcar o stea să lumineze noaptea albastră,
Aș fi vrut doar un cuvânt printre privirile profunde,
Doar o inimă se aude oriunde.
Cu suflete și chinuri, o inimă îndurerată,
Și te-am pierdut ca pe nisip, cu o lacrimă însângerată,
Aș fi vrut să nu pleci, să rămâi cu mine,
Și în nopțile mai reci să mă încălzesc cu tine.
Aș fi vrut, dar în zadar, ai plecat fără un cuvânt,
Și viața plânge iar, că au rămas doar vorbe-n vânt,
Și amintirile s-au dus ca o rază de suspine,
Printre stele te-ai ascuns și te-ai îndepărtat de mine.
Aș vrea acum, în ultim ceas, să-ți trimit
Un alt gând, un alt gând,
Tot ce-a fost și a mai rămas pentru mine-un cuvânt,
Doar un cuvânt, doar un cuvânt.
Fata mea cea cuminte, care azi nu are minte,
Ce-a plecat de lângă mine crezând că-i va fi mai bine,
Nu e vina ta, vina este doar a mea,
Că încrederea-n tine asta a fost greșeala mea.
Fata mea cea cuminte, care azi nu are minte,
Ce-a plecat de lângă mine crezând că-i va fi mai bine,
Nu e vina ta, vina este doar a mea,
Încrederea-n tine asta a fost greșeala mea.
Aș fi vrut, dar nu se poate, dar nu se poate,
Șoaptele să le ascult, că ai plecat, dar prea departe,
Și sunt oameni prea mulți,
Sunt prea multe stele-n noapte.
Sunt prea mulți nori pe cer,
Și sunt prea multe mii de șoapte,
Sunt prea multe-n mister,
Și acum, când nu te simt.
Când nu-ți simt privirea,
Când nu am pe cine să ating
În nopțile din viața mea,
Când nu te văd în jurul meu,
Când nu te am doar pentru mine,
Și totul e așa de greu,
Și viața e doar cu tine,
Îmi pare rău că ai plecat,
Și mi-ai luat cu tine viața,
Așa de mult te-ai îndepărtat,
Dar a mai rămas speranța.
Aș fi vrut, dar tu te-ai dus,
Aș fi vrut doar un cuvânt,
Poate mai aveam de spus,
Dar au rămas, dar au rămas
Doar vorbe-n vânt.
Au rămas doar vorbe-n vânt, doar atât,
Doar vorbe-n vânt.
Fata mea cea cuminte, care azi nu are minte,
Ce-a plecat de lângă mine
Crezând că-i va fi mai bine.
Nu e vina mea, vina este doar a mea,
Încrederea-n tine asta a fost greșeala mea.
Fata mea cea cuminte, care azi nu are minte,
Ce-a plecat de lângă mine.
Crezând că-i va fi mai bine,
Nu e vina ta, vina e a mea,
Încrederea-n tine asta a fost greșeala mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și durerea cauzate de o despărțire. Naratorul își amintește de momentele pierdute și își exprimă dorința de a fi putut schimba ceva, dar acceptă că a rămas doar cu amintiri și vorbe goale. Recunoaște că încrederea acordată a fost o greșeală, dar continuă să simtă lipsa persoanei iubite.