Mihail – Dans Nocturn

Descult dansam tango-ul cu pas grăbit,
Pe scena goală un praf de jazz plictisit.
Schitez surâs nesigur, erodat de dor,
Iar tu, un zâmbet gol.
Jucăm teribil șahul imaginar,
Având drept piese mute pierdute în zadar:
Tu, o regină albă în amenințatul drum,
Iar eu, un simplu nebun.
Scriu epilog fără să-ți las vreun paradis de idei,
Negociez o clipă și mă întreb ce piesă îmi iei?
Ce personaj ești,
Ce dans ciudat ai
Ce tainic joc faci,
Fug iarăși ca un nebun.
Ce personaj ești,
Ce dans ciudat ai
Ce tainic joc faci,
Fug iarăși ca un nebun.
Pereții desenează poetic umbra ta,
Un joc de alb și negru pe canapea.
Scenariul lui nocturn, să-i punem punct acum,
Da-mi un sărut aievea, sonet să compun.
Voi reciti adesea un vechi paragraf,
Din aventuri scrise sub un cearșaf.
Nu-ți desena pe față ploaia cu regret,
Din lacrimi se naște șahul perfect.
Scriu epilog fără să-ți las
Vre-un paradis de idei,
Negociez o clipă și mă întreb
Ce piesă îmi iei?
Hai să lăsăm regina pe un drum
De nebun și apoi,
Apoi cuprinși de nocturn,
să terminăm tangoul.
Ce personaj ești,
Ce dans ciudat ai
Ce tainic joc faci,
Fug iarăși ca un nebun.
Ce personaj ești,
Ce dans ciudat ai
Ce tainic joc faci,
Fug iarăși ca un nebun.
Ce personaj ești tu,
Ce dans ciudat ai tu,
Ce tainic joc faci tu.