Mihai Trăistariu & Laura Bogdan feat Laura Bogdan – Respiră-Mă Încet

Noaptea pulsează, luminile dansează,
În camera noastră, doar tăcerea vibrează.
Lumina ne aprinde, umbrele se-ntind,
Corpurile noastre ard și se cuprind.
Privirea ta șoptește, iar timpu-ncetinește,
E o vrajă ce în mine adânc se-ntețește.
Iar vocea ta îmi arde și gândurile terne.
Respiră-mă-ncet, pierdută printre perne.
Respiră-mă-ncet, lasă lumea să dispară,
Doar noi doi plutim, ca iubirea de-odinioară.
Timpul se oprește, când suntem așa,
Respiră-mă-ncet, fii tot ce aș vrea.
Pașii tăi prin cântec creează armonii,
Sărutul tău iubito e din alte galaxii.
Pielea ta mai poartă amprentele mele.
Ești tot ce am visat dincolo de stele.
Pământul este plat, lumea-i doar a noastră,
În haosul acesta, iubirea e albastră.
Simte cum ard, cum mă topesc în tine,
Respiră-mă-ncet, pierdută-ntre destine.
Respiră-mă-ncet, lasă lumea să dispară,
Doar noi doi plutim, ca iubirea de-odinioară.
Timpul se oprește, când suntem așa,
Respiră-mă-ncet, fii tot ce aș vrea.
Fiecare clipă, un ecou din infinit,
Tu ești răsăritul ce îmi șterge orice mit.
Ești strigătul tăcut al inimii mele,
Respiră-mă-ncet, printre visele grele.
Respiră-mă-ncet, lasă lumea să dispară,
Doar noi doi plutim, ca iubirea de-odinioară.
Timpul se oprește, când suntem așa,
Respiră-mă-ncet, fii tot ce aș vrea.

Sensul versurilor

Cântecul descrie o relație intimă și pasională, în care doi oameni se pierd unul în celălalt. Ei se simt protejați de lume și uniți într-o iubire profundă și atemporală.

Lasă un comentariu