Mihai Margineanu – Zărița

Strofa I:
Astă seară-n gară, gara de nord
Am întâlnit, un vagabond
Un vagabond, ce chefuiește
Cu o chitară singur, pe țigănește
Cântă cu foc negru despre o fată
Ce l-așteaptă, poate acasă
Un vagabond, ce chefuiește
Cu o chitară singur, pe țigănește.

Ref:
Zărița rangă, și se rupe zanga
Și se-ntrerupe la mișto
Se-ngherupe, și se-nghedoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.
Zărița zanga, și se rupe ranga
Și se-ntrerupe la mișto
Se întrerupe, și se-nghedoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.

Strofa II:
Cu bocanci plini de harșe și tupeu
Ai intrat cu forța în sufletul meu
Da când mi-am dat seama ce ești praf la intelect
Că de-aicea vine, fa, și lipsa de respect
Ești rea de gură, ești rea de muscă
Ești rea de plată, ești arogantă
Ești desucată dar, te dai la modă
Și ai privire de curcă blondă.

Ref:
Zărița zanga, și se rupe ranga
Și se-ntrerupe la mișto
Se întrerupe, și se-nghedoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.
Zărița rangă, și se rupe zanga
Și se-ntrerupe la mișto
Se întrerupe, și se-nghedoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.

Strofa III:
A dracu’ c***, e cam fudulă
Vrea ca să-i iau o haină de velură
Dar eu fiind un băiat așa sărac
De unde mama dracului să-i fac
Vrei să fii artistă, cântăreață
Dar nu ai talent, și ești ca-n proastă
Fii bună cu tine și destinde-te
Și după aia, sinucide-te.

Ref:
Zărița zanga, și se rupe ranga
Și se-ntrerupe la mișto
Se-ngherupe, și se-ntredoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.
Zărița rangă, și se rupe zanga
Și se-ntrerupe la mișto
Se-ngherupe, și se-nghedoaie
Și se-ngheface, ca de-ngheoaie.

Sensul versurilor

Piesa descrie o întâlnire cu o persoană disprețuită, criticând lipsa de respect și pretențiile acesteia, în contextul unei vieți modeste. Tonul este sarcastic și dezamăgitor, culminând cu o sugestie șocantă.

Lasă un comentariu