Stau din când în când de vorbă
Singură cu mine
Și câte un zâmbet îmi tot scapă
Când mă gândesc la tine
Mă bucur doar la gândul că
Seara te întorci acasă
Copiii noștri-s fericiți
Râzând te îmbrățișează
Și mă topesc spre tine.
Ce bine că ești
S-a mai spus
Și n-am să mai caut cuvinte
În ochi ai să poți să citești
Că ești și m-aplec înainte
Lasă-mă acolo o clipă
De acum numai vreau să alerg
Și vreau să-ți sărut
Pasul ce te-a adus
Și apoi am să merg.
Ești tot ce mi-am putut imagina
Ești mult mai mult de atât
Ești înger, demon, Dumnezeu
Ești tot într-un cuvânt
Ești vântul ce mă poartă într-una
Între pământ și cer
Ești apa, soarele
Ești luna, ești dorul meu stingher
Și mă topesc spre tine
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și o apreciere pentru partenerul de viață, văzut ca un sprijin esențial și o sursă de fericire. Versurile descriu sentimentul de împlinire și adorație față de persoana iubită, care este considerată un pilon fundamental în viața naratorului.