M-a pus dracu’ să mă-nsor
Ce mare dandanai
Să-mi iau nevastă cu averi
O sobiță de odaie
În prima noapte ea n-a vrut
Mi-a zis că-i fac durere
Că-i strâng sobița ce i-a dat
Măicuța, adică masa ca avere.
Duru Du Duru
Duru Du Duru
Duru Du Duru
E în sobița mea.
A doua noapte tot la fel
N-a scos măcar o vorbă
Dar eram tânăr și aș fi vrut
Să-i bag un lemn în sobă
A treia noapte ce să vezi
Sobița era spartă
Cu multe luni înaintea mea
Băgase altu’ o cioată.
Duru Du Duru
Duru Du Duru
Duru Du Duru
E sobița mea.
Da fii atent
Acum sobița s-a lărgit
Și încap lemne mai multe
Noroc că am prieteni mulți
Să vină să mă ajute
Vecinii mei sunt oameni buni
Nici ei nu scot măcar o vorbă
Când mai vin pe-nserat’
Și ei să bage un lemn în sobă.
Duru Du Duru
Duru Du Duru
Duru Du Duru
E în sobița mea
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor situația unui bărbat înșelat de soție, folosind metafora sobei pentru a ilustra infidelitatea. Vecinii și prietenii îl ajută să "umple" soba, sugerând complicitatea lor în această situație.