I:
Că nimic nu se compară
Cu o dragoste rurală
Făcută în fundul curţii
În miros de fân şi nalbă
Păsărica cea duioasă
Şi albinuţele din flori
S-au oprit ca să păzească,
Să păzească a lor amor.
Refren (X2).
Cine mă pusă pă mine
Să trec noaptea pă la tine
Să te-mbrac în flori şi dor
Şi să nu mai ştiu de mine
Când mă strângi în braţe bine
Să te iubesc până în zori.
II:
Pe ulicioara dă piatră,
Treceai fato supărată
Un pic a dracu’ şi ţâfnoasă
Te-ai oprit la mine-n casă
După ocări şi sudalme
Şi două perechi dă palme
M-ai trimis la tac-tu-n poartă
Ca să te cer de nevastă.
refren..
III:
Că ai sau că nu ai treabă,
Nu te pune-n veci c-o babă
Că te-ncinge şi blesteamă,
Te-ncinge ca pe o pastramă
Dacă nu e baba ta,
Fugi şi nu o-ntărâta
Că d-apucă să vorbească
Te bagă-n boală câinească.
refren.. (X2)
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste simplă, născută la țară, cu umor și scene pitorești. Versurile evocă un farmec rustic, cu accente comice și o viziune idilică asupra relațiilor.