Iubeam și eu cândva doi teniși,
Am dat pe ei două cincizeci,
Plângeam când îi vedeam în vitrină,
Plângeam când îi vedeam dați cu aspirină,
Plângeam când îi vedeam întâmplător
La altul în picior.
Dar astăzi cred că m-am îndrăgostit,
Nu sunt papucii mei frumoși,
Dar mi-am găsit niște Converse,
N-o să-mi uit niciodată papucii
Care mi i-a luat tușii.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri legate de o pereche de teniși mult doriți în copilărie, simbolizând o perioadă simplă și plină de emoție. Ulterior, naratorul găsește bucurie în alte lucruri, dar nu uită niciodată semnificația acelor teniși.