Nu mă dojeni nevastă, nu mă dojeni
De-atâta că vin acasă seara cam târziu.
Nu mă dojeni nevastă, că nu-s vinovat
Drumul spre căsuța noastră-i cam întortocheat.
Bucură-te dragă mea, nevăstuica mea
C-am deschis portița noastră, nu a altcuiva.
Într-o zi de dimineață vin spre casa mea
Și-mi închide ușa-n față, nevăstuică rea.
Într-o zi de dimineață vin spre casa mea
Și-mi închide ușa-n față fără-a m-asculta.
Deschide, nu mă lăsa, nevăstuica mea mea
Că de-acum așa devreme nu te-oi supăra.
Nevăstuica mea cuminte, nevăstuica mea
Stai acasă, nu te-aprinde, nu mă căuta.
Nu-ți mai fa inima rea, mai, că așa ți-i dat
Să-ți aștepți mereu acasă scumpul tău bărbat.
Bucură-te dragă mea, nevăstuica mea
Că de-acum așa devreme nu te-oi supăra.
Ce să fac și cum să cred, mai, că nevasta mea
De-acum nu mă dojenește cum mă dojenea.
S-o fi săturat sărmana, ori s-o priceput
Că de-o vorbi cu binișorul pot s-o mai ascult.
Bărbatul unde s-ar duce, nu-l mai dojeni
Dar să-l iei cu vorba dulce oricând ar veni.
Dacă vrei să fie pace în căsuța ta
Taci și tu când soțul tace, nu-l mai certa.
Sensul versurilor
Piesa descrie un soț care ajunge târziu acasă și este dojenit de soție. El sugerează că, dacă soția îl abordează cu blândețe, el ar fi mai dispus să o asculte, subliniind importanța înțelegerii și a comunicării într-o căsnicie.