Frunză verde și-un dudău șa-la-la-la
Câte mori sunt pe pârâu
Câte mori sunt pe pârâu
La toate măcinam eu
Și iar verde măr mustos
La morișca cea de jos
La morișca cea de jos
Eu eram cel mai frumos.
Mă suiam să torn în coș
Morărița m-o dat jos
Stai bădiță nu turna /2ori
Până nu mă-i săruta /2ori.
Bine-i de omul frumos
Cum ajunge toarnă-n coș
Vai de omul cel urât
Nici la moară n-are rând
Chiar de rândul nu-l ajunge
Morărița de el fuge
Sensul versurilor
Cântecul descrie, într-o manieră umoristică, interacțiunea dintre un bărbat și o morăriță. Se pune accent pe importanța aspectului fizic și pe farmecul personal în obținerea favorurilor, sugerând că frumusețea aduce avantaje chiar și la moară.