Frunză verde trei nuiele
De dragul mândruței mele.
Frunză verde trei nuiele
De dragul mândruței mele.
Mai nici în crâșmă nu pot bea
Haide mândrulița, mândra mea
Nici în sat nu pot ședea
Vai și-amar de steaua mea.
Merg la crâșmă să beau gin
Și-napoi acasă vin, mai.
Merg la crâșmă să beau gin
Și-napoi acasă vin, mai.
Nu pot bea, nici închina
Haide mândrulița, mândra mea
Până nu te-oi săruta
Și pe brațe te-oi ține.
Eu la crâșmă nu m-aș duce
Că gura mandrei-i mai dulce
Și la crâșmă ni-i urât
Nici nu beau, nici nu mănânc.
Of, nici pe drumuri n-aș umbla
Haide mândrulița, mândra mea
Dă-i de vină maică-ta
Că ne strică dragostea.
Că de-ar vrea să-ți fiu bărbat
Haide mândrulița, mândra mea
Niciodată n-aș fi beat
Și-aș închide crâșma-n sat.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unui bărbat de a fi cu iubita sa, preferând compania ei dulce în locul băuturii și a atmosferei dintr-o cârciumă. El dă vina pe mama fetei pentru obstacolele din calea iubirii lor și își exprimă dorința de a se căsători cu ea, promițând o viață fără vicii și chiar închiderea cârciumii.