1
Aleargă, dorule, aleargă
Cât îmi este lumea dragă
Că dac-oi îmbătrâni
Oi ședea, m-oi odihni.
Aleargă, dorule, aleargă
Cât îmi este lumea dragă
Lasă-mă în voia mea
Să-mbătrânesc când oi vrea.
Refren.
Fetelor, nevestelor
Nu mă judecați să mor
Că n-aș vrea, mandrele mele
Să rămână singurele,
Țineți-mă pe pământ
Să iubesc și să vă cânt,
Drag îmi este să trăiesc
Și pe voi să vă iubesc.
2
De dor mare nu-ndrăznesc
Să vă spun cât vă iubesc,
Uitați-vă-n ochii mei
Că vă spun ei singurei.
De dor mare nu-ndrăznesc
Să vă spun cât vă iubesc,
Ochii voștri dulci de miere
Sunt leacul inimii mele.
–––––––––
3
Doamne, de ce ai lăsat omul
Să-l tot necăjească dorul,
Vremea trece, se duc anii,
Mandrele mi-s ca dușmanii.
Doamne, de ce ai lăsat omul
Să-l tot necăjească dorul,
Vremea trece, se grăbește,
Inima nu-mbătrânește.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a trăi viața din plin, de a iubi și de a cânta, în ciuda trecerii timpului și a necazurilor. Vorbitorul își exprimă dragostea față de femei și dorința de a rămâne pe pământ pentru a le iubi.