Poate că nu sunt eu perfect.
Și uneori poate nici corect.
Unde nu arde nu este foc.
Tu mă rupi, tu mă lipești la loc.
Și nimeni nu mă vede.
Cum mă văd în ochii tăi.
Când greșesc, ei mă primesc înapoi.
Și când nimeni nu mă aude.
Eu îți vorbesc în șoapte.
Eu sunt omul tău, fie bun, fie rău, mă găsești aici mereu.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Al tău, omul tău.
Lângă tine mă simt nemuritor.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Doar al tău.
Pentru mine tu ești inocența.
În inima mea doar tu ai loc.
Dar pentru ei tu ești prada perfectă.
Buzele tale, vorbele tale, amândoi același foc.
Și nimeni nu mă vede.
Cum mă văd în ochii tăi.
Când greșesc, ei mă primesc înapoi.
Și când nimeni nu mă aude.
Eu îți vorbesc în șoapte.
Eu sunt omul tău, fie bun, fie rău, mă găsești aici mereu.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Al tău, omul tău.
Lângă tine mă simt nemuritor.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Doar al tău.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Al tău, omul tău.
Lângă tine mă simt nemuritor.
Al tău, omul tău.
Când luminile se sting în decor.
Doar al tău.
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul absolut față de persoana iubită, acceptarea necondiționată și sentimentul de nemurire trăit în preajma acesteia. Vorbitorul se declară omul persoanei iubite, indiferent de circumstanțe, găsind refugiu și validare doar în ochii ei.