Iubire în flăcări
de Mihai Ana Liliana.
E un soare copleșitor pe plaja noastră,
Și eu ard cerșind sărutul tău,
Vrând să mă sting în marea răcoroasă
Și dulce a amorului tău.
Trupul mi-e în flăcări de nestins,
Tânjind după mâinile tale aspre,
Și sufletul de dor mi-e aprins,
Pierzându-se în orbitele tale albastre.
Îmi curge iubirea prin vene clocotind,
Topindu-se în gura mea întredeschisă,
Ce atât de senzual se mișcă, oftând,
Când privirea ta îmi mângâie pielea încinsă.
Și-i urmată de mâna ta cutezătoare,
Frământând lacom curbele mele,
E atât de pricepută, atât de iscoditoare,
Că îmi simt pleoapele căzând grele.
Încerc să-mi țin ochii deschiși,
Dar imaginea ta, lucind de iubire,
Cu respirații rapide și mușchii întinși,
Mă vrăjește cu o singură privire.
Și ca două bucăți de jar ne ciocnim,
Sărind din noi în aer o scânteie,
Și privindu-ne descoperim
Că plutim pe Calea Lactee.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire intensă și pasională, folosind metafore legate de foc și căldură. Naratorul exprimă dorința arzătoare și atracția fizică față de persoana iubită, culminând cu o senzație de plutire și transcendere.