1. Văzui toamna cum se lasă,
Mai neicuță mai,
Neica mi s-a dus de-acasă,
Mai neicuță mai.
Refren:
Codru-i galben ruginiu mai,
Neiculiță sufletul meu e pustiu.
Codru-i galben ruginiu mai,
Neiculiță sufletul meu e pustiu.
2. Cade frunza pe cărare,
Mai neicuță mai,
Eu am numai supărare,
Mai neicuță mai.
Refren:
C-ai plecat cu doru-n lume,
Neiculiță și n-ai mai venit la mine.
C-ai plecat cu doru-n lume,
Neiculiță și n-ai mai venit la mine.
3. Mai neicuță pentru tine,
Mai neicuță mai,
Arde inimioara-n mine,
Mai neicuță mai.
Refren:
Arde, arde, n-o pot stinge,
Nici când plouă, nici când ninge,
Mai neicuță mai.
Arde, arde, n-o pot stinge,
Nici când plouă, nici când ninge,
Mai neicuță mai.
4. Neicuță de al tău dor,
Mai neicuță mai,
Nici noaptea nu mai am somn,
Mai neicuță mai.
Refren:
Nu pot noaptea să mă culc mai,
Neiculiță, nici pe tine să te uit.
Nu pot noaptea să mă culc mai,
Neiculiță, nici pe tine să te uit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și tristețe cauzate de plecarea persoanei iubite. Natura, prin imaginea toamnei și a codrului ruginiu, reflectă starea sufletească pustie a celui rămas.