Eu n-am știut
Că într-o zi
Tu vei pleca
Nici chiar atunci când
Am rămas privind în urma ta
Cât am crezut în ochii tăi
Cât am sperat din primul ceas
Că în viața ta eu nu sunt
Numai un popas
Mă întreb și azi
De ce ai plecat
Cu ce am greșit
Tot ce-am visat
Ce-a fost frumos
Acum s-a risipit
Dar întotdeauna ca și acum
Tu vei rămâne în gândul meu
Te voi iubi, iubi, iubi mereu.
Cât aș fi vrut să te chem
Cât aș fi vrut să revii
Și să uităm tot ce-a fost
Să ștergem lacrimile de nostalgii
Dar eu din drum nu te-am oprit
Nu am avut curajul
Să te chem.
Și-am rămas
Doar cu orgoliul meu.
Cât aș fi vrut să te chem.
Să retrăim amândoi
Lumina clipei de ieri
Să încercăm s-o chemăm înapoi
Că viața mea și viața ta
Doar împreună pot
Să facă o lume
În care e stăpână numai dragostea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru pierderea unei iubiri. El își amintește cu nostalgie de momentele frumoase petrecute împreună și își dorește să poată da timpul înapoi, dar orgoliul l-a împiedicat să lupte pentru relație.