Într-o vreme când iubirea ne punea la încercare,
Urmărindu-ne prin ploaie sau prin salcâmii de mai,
Ne întrebam de-i posibil să mai fii vrăjit de-o floare,
Să mai suferi din iubire cum se întâmpla cândva.
Ref:
Ne luăm ades adio
Să vedem cu neașteptare,
Dacă despărțirea doare,
Sau e o joacă de copii,
Tu departe, eu departe,
O, ce inimi demodate,
Viața nu-i mai rea, pustie doar a mea,
Până a doua zi.
Și în a doua zi iubirea ne certa pe fiecare,
Și la orice colț de stradă ca prin vis ne îmbrățișa,
Poate astăzi ți-i se pare o frumoasă întâmplare,
Dar de atunci trecând prin ploaie, ploaia nu te supăra.
Ref: x 3
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație tumultoasă, marcată de despărțiri și împăcări repetate. Naratorul reflectă asupra intensității emoționale a trecutului, amintindu-și de suferința și frumusețea iubirii trăite.