Mihaela Mihai – Tudore

Tudore
Mihaela Mihai.
De când răsare și până apune iar soarele
Genele-mi tremură, ochii îți caută urmele
Noaptea, când scaldă-n tăcere și negură stele
Buzele mele tresar când îți murmură numele
Tudore, Tudore pararananana
Cât ți-o fi calea de lungă
Descântecul să te-ajungă
Cât ți-e umbletul de moale
De-ai fi cu tălpile goale
Tot îți deslușesc eu pasul
De-ai fi mut și-ți aud glasul
Și bătaia inimi de oriunde te-ai piti
Și te știu după oftat
Când îmi ești îngândurat
Că mi-e dragostea scânteie
Și răbdarea de femeie
Alergând peste coline
Tot cu ochii după tine
Tudore, Tudore
Cum ți-o fi, și rău și bine
Să-mi știu umbra lângă tine
De-ai să rupi din vrej o floare
Să știi, trupul că mă doare
De-ai să-ntinzi mâna-n țărână
Să-mi știi dragostea fântână
Să-ți dea leac de vindecat
Când oi fi mai însetat
Și sărutul, Tudore, dulce ca un fagure
De-ai să-tinzi mâna în slavă
Să-mi știi inima bolnavă
Și de dor și de zăbavă
Și de dulcea ta otravă
Tudore, oh Tudore Aii
Cu-n surâs de dimineață
Să-ți iau grija de pe față
Ploaia gura să ți-o spele
Tot cu lacrimile mele
Să știi Tudore, amara,
Lacrima de zi și seara
Că amarul din pelin
E furat de un suspin
Nu te-ascunde Tudore
Că mi-e dorul repede
Și te-aștept să vii ca vântul
De s-ar tremura pământul
Și te-aștept cu pas de șoapte
Înc-o zi și înc-o noapte
Tudore, oh Tudore Aii
pararananana

Sensul versurilor

O femeie își exprimă dorul profund și dragostea necondiționată pentru Tudore. Ea îl caută neîncetat și este legată de el prin fiecare emoție și acțiune, indiferent de distanță sau obstacole.

Lasă un comentariu