Așa cum cerbul tânjește spre izvoarele de apă,
Ca pământul uscat, ars de soare,
Ca noaptea întunecată care așteaptă lumina,
Ca râul plin care se revarsă în mare.
Noi Te căutăm, Doamne,
Pentru a găsi în Tine iubirea.
Obosiți fiind, căutăm odihna,
Când în așternut nu mai este căldură,
Când în tăcere se așteaptă o voce,
Când într-o privire căutăm viața.
Noi Te căutăm, Doamne,
Pentru a găsi în Tine iubirea.
Te căutăm, Doamne,
Tu, care ești inima lumii.
Ca raza astrului care străbate noaptea,
Asemenea prietenului care ascultă în tăcere,
Care redă viața pământului uscat.
Vino în noi, Doamne,
Pentru a aprinde iubirea.
Coboară în noi, Doamne,
Tu, care ești ploaia și soarele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a găsi iubire și odihnă în Dumnezeu. Metaforele naturii sunt folosite pentru a ilustra această sete spirituală și nădejdea într-o prezență divină care aduce viață și căldură.