Mi-au ieșit vorbe prin sat
Că-s femeie cu păcat:
Că sunt rea și-mi tem bărbatul
Și nu-l las să iasă-n sat,
Dar nu țin seama satului
Și nici a bărbatului.
Omu’ meu când m-o luat
În tot felul s-a jurat:
C-are-o casă mare-n curte
Și-o livadă cât un munte,
Un pământ cât o pădure
Și trei falci de barabule.
De pe ce m-am măritat
Ce-am găsit vă spun îndată:
Două rânduri de fasole
Și vreo trei de barabule,
Un bordei cu trei pereți
Și-n ograd-un pădureț,
Pe haldan, niște păstăi
Și la bir plăteam cinci lei,
Și eu de frica birului
Am dat foc bordeiului.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea unei femei care s-a măritat cu un bărbat care s-a lăudat cu o avere inexistentă. În realitate, s-a trezit într-o sărăcie lucie, culminând cu incendierea bordeiului pentru a scăpa de datoriile la stat.