Când vântul a murit într-o stâncă
Şi o candelă s-a stins fără glas,
Nisipu’ a-nghiţit ultimul strop de apă ‘ncins
Eu ştiam c-a fost pentru ultima oară.
Refren:
Vom fi doi nostalgici umblând
Pe drumuri uscate de vânt,
Căutând plăcere, căutând durere, căutându-ne.
Când neguri au golit necuprinsul
Şi stoluri din pustiu au văzut
Pământu ‘năbuşit în raze de lună ‘ncremenit
Eu ştiam c-a fost pentru ultima oară.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un moment de final, o conștientizare a unei pierderi ireversibile. Naratorul reflectă asupra acestui final, anticipând o călătorie nostalgică și o căutare continuă a sensului și a sinelui.