Mecena – Până la Capăt

Tu nu, tu nu vei afla
Ce ascunde inima.
Știu, știi, tu nu vrei să fiu
Doar o alta în viața ta.
Sunt gesturi ce mă fac să cred că îmi plătești tu
Ce ți-a făcut altul, eu îți răspund că nu.
Ce a fost tot timpul, acum ceva timp
Ce mi-a furat cheia zâmbind,
Eu copil fiind,
Aveam nevoie de un alint,
Nu mint, am zis că simt,
Dar ea avea nevoie de timp.
De libertate, gelozia mea o îndepărta,
Simțeam că nu mă mai vrea și nu mai e la ea
Și steaua de pe cer ce odată strălucea
Și-a pierdut lumina în clipa în care ea zicea: „Pa!”
Nu te mai iubesc, pleacă, pleacă, pleacă,
Vreau să trăiesc fără tine, dacă, dacă
Te întorci, uită tot ce-a fost odată,
Niciodată.
Tu nu, tu nu vei afla
Ce ascunde inima.
Știu, știi, tu nu vrei să fiu
Doar o alta în viața ta.
Pozele se șterg, dar amintirile rămân
Ca un foc de artificii care se transformă în scrum.
A ieșit fum, a fost lumină și culoare,
Acum e doar o palidă speranță care moare.
A fost un singur suflet, acum sunt două trupuri,
A fost într-o relație, acum sunt doar în grupuri.
Au fost promisiuni cum că o să se iubească
Până când soarele o să înceteze să trăiască.
Și multe lucruri spuse ce acum sunt regretate,
Mulți alte fapte întâmplate zi și noapte,
Nopți înfierbântate în care se întâmplau de toate,
Dragoste fierbinte, apoi certuri neîncetate.
Dar dragostea jurată dintre un băiat și-o fată
Se chinuie să fie vie când, de fapt, e moartă
Și sper să mai învie și sper că încă știe
Că el, adică eu, încă vrea să-i fii soție.
Tu nu, tu nu vei afla
Ce ascunde inima.
Știu, știi, tu nu vrei să fiu
Doar o alta în viața ta.
Promisiuni, minciuni, tensiuni, presiuni,
Stricăciuni, slăbiciuni, rugăciuni, tot aduni,
Încerci să mă suni, sunt de negăsit, plecat,
Ai lăsat răni pe suflet ce nu s-au vindecat,
Secat m-ai lăsat fără gram de iubire,
Orbit de tine, adus brusc la un pas de dezamăgire,
Dar m-am înșelat, copleșit de suspine,
Odată era bine, acum sunt între ruine,
În fine.
Omul cât trăiește învață, așa cum am învățat
Să-ți văd adevărata față în viață.
Ai lăsat inimă, trup și suflet,
Cum poți să produci atâta durere cu un zâmbet?
Încerci să te scuzi, mai bine lasă,
Singurul care a greșit sunt eu că ți-am căzut în plasă,
Deci tot ce vreau să zic acum, în pas de despărțire,
Pentru mine ai rămas o simplă amintire.
Tu nu, tu nu vei afla
Ce ascunde inima.
Știu, știi, tu nu vrei să fiu
Doar o alta în viața ta.
Orice început are și un sfârșit, dar noi o să fim aici
PÂNĂ LA CAPĂT!