[******] Realitatea zi de zi te întreci cu ea, dar de fapt zilnic
tu fugi pe lângă ea.
Fețe ascunse ies la iveală,
au inventat zilnic câte o boală,
fără principiu și constrângere morală.
Pe noi ne închid în școală,
în propria lume infernală.
Zilnic vor să ne aducă la tăcere,
e adevărul, nu doar o părere.
Retin de resurse, nu doar condiții mizere.
Zi zi nu luptăm cu ele, nu doar cu momente grele,
ne spală pe creier să rămânem în loc.
Unde-i Ferentari?
Și nu mă cred, eu nu înghit acest joc.
Antisistem aprinsă cu scântei și foc,
analizează detaliile, trăiește cu mintea,
atunci vei înțelege ce de ființe transmite forța cu care zilnic ne conduce,
distruge umanitatea,
nu știm unde ne va duce.
[Cosmin] Necunoscutul mă atacă prin cultură,
scutul-n sculptură mă apără de natură,
tehnologic avansată-n ură,
am înclinație spre divin, devin divin, timp declin,
se umple sânge intoxicat de bacterii și viruși în cupa de vin.
Metafizic, adică abstract, contact între planete,
Terra eliberată-n vid printre stele, galaxii și comete,
proporții în porții, sorțile morții, întunericul nopții,
elemente asortate pe o linie magnetică, gol în spatele porții.
Materia și antimateria, o enigmă neînțeleasă,
ricine devine segment printre ele în a 2-a fază,
oricine e conceptul între două realități,
fizic și virtual împart universul în ambele părți.
Orice legământ al compoziției spirituale pe aceste câmpuri cresc petale,
formează identități prea opuse, supuse la niște reduse rezultate expuse și nespuse,
propuse ca o carte tematică, individul care vede negru totuși întunecat și orb,
ca un robot derobotizat ascund negrul la mine în corp, spunând stop!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică a societății moderne, evidențiind controlul exercitat asupra indivizilor și manipularea prin diverse mijloace. Versurile explorează lupta pentru conștiință și adevăr într-o lume dominată de tehnologie și forțe obscure.