Poveste fără sfârșit…
Totul a început într-o zi de mai,
I se îndeplinise visul,
Îl avea în sfârșit… era o zi căzută din Rai…
Când îmi amintesc mă apucă plânsul…
A fost frumos, nu te voi uita…
Astea fiind spuse la despărțire
Unei fete de un băiat…
Oare cum s-a întâmplat?
Au urmat 3 luni de tăcere dureroasă…
Fata plângea, și se închidea în casă…
De viața ei nu-i mai păsa
Căci nu-l avea pe cel ce-l iubea…
Situația s-a înrăutățit,
Iar fata s-a îmbolnăvit…
La școală nu mai învăța.
Era vai și-amar de viața sa…
Slăbise mult, ajunsese anemică…
O dădea din boală în boală…
Da, cum ai auzit… era anemică
Poftă de mâncare nu avea nici acasă și nici la școală…
Părinții s-au îngrijorat.
La medic au dus-o
Dar ei îi lipsea acel băiat…
Care pe culmile fericirii a dus-o.
Fata suferea…
Lui nu-i păsa…
Cred că a și uitat-o
După cum a lăsat-o…
Plângea în hohote…
Striga numele lui…
Căzută în depresie,
Moarte cerând Domnului…
Se uita la pozele cu el…
Se închidea în ea și mai tare…
A fost doar un copil tembel,
Un suflet fără alinare…
În noiembrie fata și-a făcut curaj…
L-a băgat în seamă trimițându-i un mesaj…
Era nerăbdătoare, fericirea o cuprinse…
Era ca în prima zi când pe el îl cunoscuse…
Sentimentele s-au regăsit
2 oameni ce s-au despărțit.
Acum își vorbeau…
Sufletele-și alinau…
Au hotărât să o ia de la început…
Fericirea a durat puțin, chinul iar a revenit…
Băiatul a devenit tăcut…
Fata plângea… nu știa ce să facă… sufletul ei a murit.
A durat ceva vreme răspunsuri să primească…
El mereu încerca să o ocolească…
Dar uite că ziua a venit…
Dar tot azi… pt ei s-a sfârșit…
I-a spus totul în față…
Că el era tot pentru ea în viață…
Că visa la el… la un viitor împreună…
Și că el i-a rupt sufletul strângându-l în mână…
Băiatul puțin sensibilizat…
Scuze și-a cerut,
Îmi pare rău că te-am rănit
Acum ce să mai spun?
Scuzele n-au nicio valoare…
Azi, dragule… sufletul ei moare…
Ți-a dat atâtea șanse, fără rost,
Fără să se uite în sus sau în jos…
Băiatul nu vroia să se termine așa…
Dar problema era fata…
Ea nu mai putea rezista…
Sentimentele ei au încetat să mai existe…
Acum ea s-a jurat…
Se va schimba total…
Totuși mereu îl va iubi pe acel băiat…
Ce-a trăit cu el a fost bestial…
De azi, ei doar amici vor fi…
O să uite… că odată își doreau copii…
Vise spulberate… un suflet hoinar…
Cât l-a iubit… el n-are habar…
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste tumultoasă, marcată de despărțire, suferință și depresie. Fata suferă enorm după despărțire, ajungând într-o stare critică, dar încearcă să se schimbe și să meargă mai departe, deși sentimentele persistă.