Am rămas singur nepăsându-mi de nimic
Mă chinui pentru voi ca să pun ceva pe beat
Că am în mine furie poate de-aia-s versuri reci
Că dacă n-ai trăit ca mine nu ai cum să înțelegi
E aceeași monedă sau aceeași bacnotă
Ce năvălește peste tine la fel ca o flotă
Că toată lumea se închină puterii banilor
Te maschează ca pe-un sclav și devi un slujitor
Când nu ai în buzunar sufletul ție-n doliu
Nu o să-ți fie de ajuns mărunțul la purgatoriu
Ți-ai vândut și sufletul să câștigi un ban
De o vreme-n coace așa o duci de câțiva ani
Vă rugați la ei, e greu când banu-i noul zeu
Curge o lacrimă, că ați uitat de Dumnezeu
Dau cu refrenul că mi se termină pixul
Mi s-a stins și visul și mă lupt cu abisul.
N-o să mă schimbe nimic nici banii care trec
Nici banii care vin că așa am vrut să aleg
Așa am vrut să alerg, cu pacea în spinare
Ți-am mai zis-o pe o piesă că realitatea doare.
Multe zile am dormit, dar am ieșit din ceață
Am realizat că am de trăit o singură viață
Dacă am să cad nu știu cine mă mai ridică
Că lumea stă pitită și într-un final zidită
O lume ca o mănăstire trecând ore cu ore
Banii ne zidesc la fel cum a făcut Manole
Am caracterul închis scuip din inimă venin
Am să-mi înec amarul într-un pahar cu vin
Într-o lume de atei, am soluția vidă
Timpul zboară repede iar io sunt o clepsidră
Suta de lei ne împing să mușcăm din măr
Când pacea va domni io voi fi luceafăr
Dar până atunci toți o să ne zbatem în muncă
Ca să-i câștigi trebuie să încalci câte-o poruncă
Banii nu te schimbă, păcătuiești până de seară
Dar ia gândește-te când te-ai rugat ultima oară
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta individului cu tentațiile materiale și pierderea valorilor spirituale într-o lume dominată de bani. Artistul exprimă frustrarea și dezamăgirea față de societatea care transformă oamenii în sclavi ai banilor, îndepărtându-i de credință și de adevăratele valori.