Într-o noapte liniștită am visat ceva,
Am avut ocazia să-mi schimb imaginația,
Mă aflam într-un oraș plin cu panouri solare,
Cu aparate nepoluante și călduri termale.
Era frumos, era ca-n vis, de fapt era un vis,
Un om îmbrăcat în alb pe umăr m-a atins,
S-a uitat puțin la mine și deodată mi-a zis:
Acum trăiește o viață bună, ești în paradis.
Aici lumea-i diferită, nu vezi cerșetori pe stradă,
Infractori, oameni de rând care lucrează o grămadă,
N-ai să vezi așa ceva, nu are nici un rost,
Am inventat roboții care au mare folos.
Oamenii nu mănâncă banii, cultivă agricultura,
Nu folosesc 4 mașini, folosesc doar una,
Și-o nu cultivă ei, amenajează roboții,
E o lume de viitor adusă din spatele morții.
Am avut un vis ciudat, regret că m-am trezit din el,
Am plâns atâta timp văzând că-s gol în portofel,
Majoritatea cred în bani, doare cel mai tare,
Era o lume diferită, o lume iubitoare.
Uitându-mă în jur am început să prind culoare,
Am văzut cum banii erau călcați în picioare,
Erau vreo 22 băieți cu gluga-n cap,
Dându-le foc la bănci și bani cu adevărat.
Credeam că mintea iară îmi joacă feste,
Văzând oameni egali doar diferiți în zestre,
Atunci omul alb mi-a zis la voi cum mai stă treaba,
A-ți schimbat ceva sau tot vă fură brigada?
Cu o durere amară i-am răspuns plin de tristețe,
Majoritatea de la noi își lasă sufletul să-nghețe,
Încă banii ne conduc, se duc resursele globale,
Guvernul ăsta ce ne face zilele amare.
Atunci el a vrut să-mi zică… dar m-am sculat,
Ce-a vrut să spună oare? Că vom ajunge de c***t.
Nu vom ști niciodată, a fost doar un vis ciudat,
Cu o lume fără bani, tot ce-ai visat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un vis utopic despre o lume fără bani și inegalități, unde tehnologia este folosită pentru binele comun. Protagonistul se trezește dezamăgit de realitatea crudă, unde banii și corupția încă domină.