Iară plouă, afară plouă fără încetare
De când ai plecat mi-ai lăsat zile amare
Nu pot să cred, niciodată că ai plecat
M-ai lăsat îngândurat, de ce s-a terminat?
Oare te vei întoarce odată din drum?
Că mi-ai aprins inima și mi-ai lăsat-o scrum
Cum să-ți spun, fetiță, că te-am iubit?
Că visam mereu la tine, acum am un gând cumplit
Mă gândesc, dar e în zadar, nu am răspuns
Că e prea târziu, nu te pot vedea, acum te-ai dus
Dar am să îți demonstrez că voi rămâne sus
Și soarele va răsări, nu va sta veșnic apus
Am vrut să vin după tine, dar nu trebuie să alerg
Am să fac pas cu pas, cât se poate de lent
Că e greu, cu gândul ăsta să mă împac
Și nu uita că de mine doar odată ai dat.
Ref:
E iubirea ta, ce ai lăsat-o în spate
Lacrimile care acum curg pe jumătate
Aș veni după tine, că asta îmi zic în șoapte
Acum nu mă mai dorești și ai plecat departe.
Glasul tău în mintea mea încă mai sună
Râsul tău vrăjit în urechile mele acum răsună
Gândurile îmi amintesc de noaptea noastră lângă lună
Și de toate cele bune, să ducem o viață bună
Îmi pun des întrebarea, de ce m-ai lăsat?
Ai găsit pe altcineva și pe mine m-ai uitat?
Nu te oblig, nu am să strig ca să vii înapoi
Dar lacrimile mele îmi lasă acum ochii mai goi
Îmi amintesc de parcă-i azi, suntem împreună
Ne plimbăm prin parcuri ținându-ne de mână
Îți dăruiesc flori și tu îmi zici că mă iubești
Și îmi spui ca să te iert dacă ai să greșești
Ai plecat de lângă mine, nu e de iertat
Te-ai încălzit cu mine, acum sunt înfrigurat
Mi-ai adus din nou zăpada, îmi faci mai lungă iarna
Gândindu-mă la tine îmi tremură din nou sprânceana
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună și se confruntă cu sentimentul de abandon și trădare.