Refren:
Ți-am dat și sufletul meu
Dac-ai știi cât mi-e de greu
Va fi o furtună de lacrimi
Am ochii plini de amintiri
Mă-nec în dezamăgiri
Va fi o furtună de lacrimi.
Ți-am dat și sufletul meu
Dac-ai știi cât mi-e de greu
Va fi o furtună de lacrimi
Am ochii plini de amintiri
Mă-nec în dezamăgiri
Va fi o furtună de lacrimi.
Strofa:
Mi-am pus sufletul pe tavă
Ca mai apoi să privesc în el ca-ntr-o epavă
Am fost prins în farmece
Parcă totu-i blestemat cu vrăji și descântece
Și uite cum îți caut vina
C-atunci când deschid ochii, mi-ești fixată pe retină
Și-mi simt inima grea, cod roșu pe fața mea
Când lacrimile curg, îmi inundă liniștea.
Pre-refren:
Și nu pot face față
Prin lacrimi văd în ceață
Și nu pot face față
Mi-e atât de greu
Nu pot să stau în casă
Amintirile mă apasă
Te-aș vrea pentr-o secundă
În locul meu.
Refren:
O furtună de lacrimi (x2).
Strofa:
Recunosc că am defecte fără rea intenție
Eu plecat, tu vroiai un strop de atenție
Când zâmbeai mi se părea cât se poate de normal
Dar o faceai ca să ascunzi, suvoi de lacrimi, infernal
E furtună de lacrimi
Acum plâng în locul tău
Aș da timpul înapoi să repar tot ce-a fost rău
Am să-ți las ca testament această tragică nuvelă
E o furtună de lacrimi, n-am nevoie de umbrelă.
Refren:
O furtună de lacrimi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și regretul pentru greșelile făcute. Naratorul se simte copleșit de amintiri și de suferință, metaforic vorbind despre o "furtună de lacrimi" care îl inundă.