Hai să ne bucurăm cu ce-a rămas din inimă
Ce ne rezervă viața
Nu ea, doar tu ești de vină
Ce ne oferă o zdreanță
Un amic sau vreunul
N-ai putere, strângi din dinți
Și ca prostu’ dai cu pumnu’
ofticat că pe cine ții aproape crezi că ține
Nu vinde coca, dar pe tine tot te vinde
Îți spune că la tine ține și-ți vrea binele
Nu știi la cine te vorbește
Și-ți pierzi ca prostu’ zilele
Te dorește, dar hai să dorim mai multe
Pe cine futi până la urmă tot te fute
Cu cine o arzi până la urmă tot te arde
Pentru tine tot contează, pentru el totul dispare
Cu frică ajungi să spui că totuși îți este frig
Speriat sufletul numai cere nimic
Amenințări la ce ține lângă tine
Futeți-mi zdreanța, dar nu mă futeți pe mine.
Ref:
Viața nu-i roz, yo o vopsesc în verde
Am pierdut tot, deci nu mai am ce pierde
Nu beau de supărare, yo beau de sete
Sunt la poarta iadului și tai bilete
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune cinică asupra vieții, unde dezamăgirile și trădările sunt la ordinea zilei. Reflecția asupra pierderilor și a luptei pentru supraviețuire într-o lume ostilă este centrală, culminând cu o acceptare amară a realității.