Strofa I:
Un gând mă duce mult prea departe
Am să-ți transmit o parte din a mea carte
De preferat de începutul ce mă desparte
De zile-n care aveam imunitate.
Dar toate astea s-au schimbat când
Am crescut, deloc avut, necunoscut cu pantalonul rupt.
Eram doar un copil recrut, n-am știut
Că primul capitol se numește început.
Și timpul trece tot mai repede, limpede
Ca unii scuipă-n timp ce alții acordă aplauze
Ignoră-i, fugi departe, întoarce capul frate
Că viața-ți dă cele mai dureroase palme.
Deci nu regret nimic din tot ce am făcut
Cum am crescut, abătut am zăcut.
Am fost și sunt copil în locul tău
Nu te mai grăbi să crești că o să-ți pară rău.
Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.
Strofa II:
De multe ori pierdut în gânduri
Balade-mi sună-n cap și mă comport ca un copil plângându-mi
Jucăria preferată
Suspinând c-a fost furată
De Bau-Bau, și devine tragedie, dau
Să deschid ochii, îi văd chipul
Deloc îmbătrânit,
Și-același mângâiat îl simt.
Mă ridic, ea-nchide ochii, îi sărut fruntea
Și mă bufnește plânsul. E maică-mea.
Cântă-mi ceva. Ești fericită că-s împlinit?
Cât ți-ai dorit să mă vezi aici, uite-mă aici sunt.
Copil fiind și peste 40 de ani la ușa ta
Sigur tatic, poate bunic vrei să mă vezi, simt asta.
Și simt că ai nevoie de mine, cu toate că nu spui asta
Știu, m-ai crescut prin muncă, se vede asta.
Acum e rândul meu, o fac cu bucurie
Că pentru tine-n pântec
Eu am fost un dar, și-ți dau din suflet.
Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.
Strofa III:
Stau și mă gândesc la cum era odată
Când veneau toți copiii, de-mpărțeam o ciocolată
În fața blocului când stăteam, priveam o fată
Asupra locului nu stăteam mai niciodată
Cuprinși de fericire și distracție
Pierdeam cu toții timpul cu mare satisfacție
Aș vrea să pot să fiu, cum eram atunci,
Un singur copil ce respecta porunci.
Cu lacrimi adânci, și acum regret,
Clipele în care eu nu gândeam corect, concret
Și bine apăsam pe pumn,
Dar îmi place să gândesc că eram doar un pusti.
Arunc în fața viitorul,
Și mă gândesc că poate mâine am să îi duc dorul.
Norul negru stă și-acum deasupra mea.
Aș vrea să stau cu voi aici, dar mâine voi pleca.
Refren (x1):
Suspini acum ascultându-mi gândurile
Că pentru tine am întors timpurile.
Hai lasă acum, zâmbește chipurile.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței copilăriei. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele simple și fericite din trecut, exprimând regret pentru pierderea lor și aprecierea pentru legătura cu mama sa.