Am stat, am îndurat,
Am început un drum,
Drumul muzicii de stradă îl halesc acum.
Mă voi opri doar când voi avea moartea-n față,
Restul fraților, treziți-vă la viață!
Că în România, totul se duce de râpă,
România nu mai vrea să meargă la muncă.
O știi și tu, dar o știu și ei,
Aici totul se rezumă numai la lei.
De-asta sunt aici, nu-mi va scăpa nimic,
Prixul și foaia de la D-zeu le-am primit.
Am vorbit cu oameni, care s-au săturat,
Peste câtva timp din România-au plecat.
Lor nu le pasă, căci ei trăiesc bine,
Românul n-are bani pentr-o bucată de pâine.
Copii care fură, vor să s’adapteze,
Nu mai au locuri unde să lucreze..
Refren : Poate, se va schimba ceva,
Fiindcă strada, reprezintă cultura mea.
România, trezirea am pus pe beat,
Dacă mă gândesc mai bine nu se va schimba nimic…
De ce p**a mea crezi că n-avem libertate?
Din cauza foamei, unii trec la fapte.
Nu vă pasă. știu, am observat,
Fiecare bătrân stă și cerșește-o pensie de c***t..
De ce vă mai mirați, sunteți doar niște râcați,
Obosiți și obsedați după bani.
Oameni, care stau în arest mulți ani,
Le e dor de soție, de părinți,
Nu e vina lor că au căzut,
Foamea din România a crescut
Și noi cerem din ce în ce mai mult,
Nu mai merge, cu toții am vrea să plecăm,
Să dispărem la dracu’ să uităm!
Mă ia cu fiori când privesc în jur,
Țara asta-am învățat zilnic s-o înjur.
Pe la colțuri, găsim numa’ bețivani,
Care-ar fi în stare să te bată pentru câțiva bani.
Refren : Poate, se va schimba ceva,
Fiindcă strada, reprezintă cultura mea.
România, trezirea am pus pe beat,
Dacă mă gândesc mai bine nu se va schimba nimic…
Muiștilor, sper să cădeți adânc,
Să nu vă mai ridicați, cum am stat și noi pe rând.
Copii orfani, care stau pe străzi,
Nu e de mirare că viitorul se duce tot mai jos
România nu va mai fi pe hartă, mulți nici nu ne cunosc
Am fost ce-am fost, parcă știu totul pe derost
Parcă i-am asculta acum pe toți contra cost.
O ardem toți pustanii printre blocuri,
Nu facem nimic, doar niște jocuri.
Oamenii merg pe stradă, încearcă să-și trăiască viața,
Zilnic, zi de zi își fac piața
Pentru’a pune ceva pe masă
Copiilor de-acasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și dezamăgirea față de situația socio-economică din România, accentuând sărăcia, corupția și lipsa de oportunități. Artistul descrie realitatea dură a vieții de zi cu zi și sentimentul de neputință în fața problemelor sistemice.