Să spun ce m-a făcut să fiu atent la ea
Felu-n care mergea, felu-n care vorbea
Felu-n care trăgea cu ochiu’
Săgeţi direct la mine-n inima la propriu
Mi-a spus numele ei si număru’ de telefon – noroc că l-am notat
Eram atât de fermecat că pe amândouă le-am uitat
Şi acuma stau cu receptoru-n mână, încerc de aproape o săptămână
Să-mi fac curaj s-o sun şi să-i spun „Bună!”
Da’ mă blochez mereu la nume, vezi tu am eu o slăbiciune
Şi cică nu sunt singuru’ din lume
Oare n-o fi uitat şi ea numele meu
Oare n-avem deja ceva-n comun şi nu stiu eu
Încet în capu’ meu încep să prindă viaţă
Tot felu’ de idei şi iar se face dimineaţă
Şi ea e lângă mine da’ doar în mintea mea
M-atac când mă gândesc că poate alţii înaintea mea
Vor să mi-o ia, vor s-o invite în oraş
Simt că mă trec tot felu’ de fluturaşi
Aşa că n-am mai stat pe gânduri şi-am format
Număru’ de telefon da’ suna ocupat
Ce de copac-pac-pac-pac
Stau, stau, stau, stau, stau
Aştept să sune dar nu sună
De ceva timp
Şi încerc să-i spun că vreau, vreau, vreau, vreau, vreau
Dar nu pot să trec de „Bună!”
De ce să mint
Să spun ce m-a facut să mă gândesc la el
Era aşa atent da’ şi eu la fel
Subtilitatea este cheia, ştii tu, nu?
Asta plus un zâmbet, numele şi număru’
Mi-a spus c-o să mă sune chiar a doua zi
De atunci când telefonu’ sună sar de parcă ar fi..
Da’ totuşi nu e el şi mă gândesc de ce
Părea aşa lovit de săgeţi şi farmece
Părea aşa interesat, interesant
Da’ poate are deja pe cineva şi e legat
Sau poate a fost doar o chestie de moment
Şi a vazut pe alta cu ceva mai evident
Whateva, de atunci a trecut o săptămână
Şi acuma dacă sună am să-l las cu telefonu-n mână
Nu cred că ştie, yes, trebuie informat
Cine se crede de se lasă aşteptat
Ce fel de joc e ăsta, aş vrea să ştiu
Că aş juca şi eu până nu e prea târziu
În fine, bine, poate-i vine mintea-n cap
Mai vorbim că dacă sună, sună ocupat
Stau, stau, stau, stau, stau
Aştept să sune dar nu sună
De ceva timp
Şi încerc să-i spun că vreau, vreau, vreau, vreau, vreau
Dar nu pot să trec de „Bună!”
De ce să mint
Sensul versurilor
Piesa descrie stările contradictorii a doi oameni după o primă întâlnire promițătoare. Amândoi așteaptă un telefon care nu mai vine, oscilând între speranță și dezamăgire, analizând motivele tăcerii celuilalt.