Departe, lumina soarelui asfințit este vizibilă
Luminile clădirilor ce sunt împrăștiate
peste tot vin în mintea mea
Câtă lume își amintește
lumina soarelui de azi?
Visul pe care mi l-am imaginat
Schimbându-se odată cu timpul
Și ținându-mă captiv în el
Niciuna din dorințele mele de a muri sau de a fugi
de aici nu ni se va împlini.
Ce îmi doresc cât timp trăiesc?
Nu știu.
Adevarul este că doar vreau un motiv.
Strălucirea murdărește cerul și dansează briliant
Sunt incapabil să respir în această mulțime de oameni
Care continuă să se miște în față
Emoțiile mele suprimate se revarsă
Înebunesc
Puținele mele speranțe se transformă în lacrimi
Și fac ca drumul lor să devină hrană pentru ură.
Compar durerea din pieptul meu și rănile
Și îmi păstrez înapoi inima care e pe cale să fugă
Sunetul din urechile mele nu se oprește
Ajunge la vocile ce râd în acest oraș.
Ard, transformat în cenușă
Și îmi ajung mâna
Până când îl voi putea prinde, până când voi putea prinde aceste lucruri
pot vedea acum.
Voi trăi și voi țipa cu această individualitate, cu acest corp
Voi continua să țip durerea de a continua să trăiesc
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă și sentimente de disperare. Vorbitorul se simte captiv, incapabil să scape de durere, dar găsește o determinare finală de a continua să trăiască și să-și exprime individualitatea, chiar și în mijlocul suferinței.