Mi-am oprit picioarele ce de-abia începuseră să pășească înainte,
Și de aceea inima mea nu ia pauză.
Am plâns încet, fără să-mi confirm propria valoare.
Doar fiind iubit, timpul meu va continua mereu de aici.
Voi pierde iar și iar.
Avansând spre lumina văzută departe,
În timp ce cresc umbre cu ambele mele mâini,
Spre acolo unde strălucește,
pentru că am o singuratică, tristă, existență suferindă.
Am nevoie de oameni și oameni care să aibă nevoie de mine.
Am lăsat dragostea și am devenit singur din nou,
Chiar dacă îmi las lacrimile să cadă,
În ciuda faptului că merg înainte ținând toată fericirea în mâini,
Spre viitorul care mă așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și suferință, dar și speranța într-un viitor mai bun. Călătoria spre lumină, în ciuda obstacolelor și a umbrelor, sugerează o dorință puternică de a depăși greutățile și de a găsi fericirea.