Matei Catarov – Prietenii Mei

Dacă viața nu mă iartă,
Cad ușor, greu mă ridic,
Nu mă las și nu iert nici eu nimic.
Dacă o clipă frumoasă
Costă mereu înzecit,
Nu mă las până-n capăt, am plătit.

REF: Unde sunteți, prietenii mei?
Înc-o zi de cată-n pahare,
Sticle goale rămase de ieri,
Sticle pline să-ntrebi ce-i viu,
Tot ce doare…

Am rămas singur la masă,
Celor ce trăiesc visând,
Am iubit și m-au părăsit de mult.
Dacă o clipă frumoasă
Costă mereu înzecit,
Nu mă las până-n capăt, am plătit.

REF: Unde sunteți, prietenii mei?
Înc-o zi de cată-n pahare,
Sticle goale rămase de ieri,
Sticle pline să intre ce-i viu,
Tot ce doare…

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimentul de singurătate și dezamăgire față de pierderea prietenilor. Naratorul reflectă asupra greutăților vieții și a prețului plătit pentru momentele frumoase, întrebându-se unde sunt prietenii săi în momentele dificile.

Lasă un comentariu