Strofa I:
Trezit mahmur de-aseară cu băieții tăi la scară,
Arzându-l pe Ginel pentru a nu știu câta oară,
Te scoli din pat stresat, te-mbraci numa’ de-ndată,
Aprinzi cu scârbă o țigară și-i dai la drum, ciudat.
Nimic nu s-a schimbat, e tot monotonie.
Și te trezești c-asculți spre muncă aceeași melodie.
De parcă-i pune pe repeat aceeași amintire
Pe care ai vrea s-o ucizi, dar muzica o învie.
La muncă șefu-i cu gura pe tine iar și iar,
Te uiți la oră, el îți face capul calendar.
Te uiți în telefon, e trecut de ora 4,
Oh, vai, da’ ce surpriză! Nu te-a căutat nici dracu.
30 de zile rele, doar una de salariu,
Captiv în propria casă, ca un pește în acvariu.
Ai un mesaj nou, oare cin’ te-a căutat?
E doar o altă târfă ce-ți spune că s-a-ncheiat.
Strofa II:
Ai o grămadă pe cap, dar nu vrei să le spui,
Și chiar de-ai vrea, observi din păcate că n-ai cui.
Îți zboară gândul la ai tăi și-ți spui să-i suni măcar,
Dar te gândești apoi că n-ai chef de o ceartă iar.
Și totu-i în zadar.. blurat și totuși clar,
Când vezi că tu ești de fapt cel ce-și pune pietre-n car.
Și devii agitat, n-ai poftă de mâncare,
Ai un gol în stomac, da-l umplii cu alcool și sare.
Seara ești extenuat după o zi de căcat,
Ceva te ține treaz, dar totuși te bagi în pat.
Pereții se holbează la tine, iar tu la ei,
Și-ncep să-ți vină-n cap o grămadă de idei.
Ce te fac ca să te-ntrebi dacă ești psihopat,
Dacă e ok sau nu cum ai procedat,
De ce ai spus un „nu” când de fapt e adevărat
Și de ce faci asta zilnic în mod repetat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi tipică, marcată de stres, dezamăgiri și singurătate. Protagonistul se simte captiv într-o rutină monotonă și copleșit de probleme, căutând alinare în vicii și confruntându-se cu gânduri negative.