Proști mai sunt unii oameni în ziua de azi
Unii ca Florin, ca Aly, ar fi mai bine să-i arzi
Oare numai mie îmi pasă de tine?
Oare numai eu vreau să îți fie bine?
Alexandra… moartea nu e o soluție pentru tine
Dacă mori tu nu rezolvi nimic
Mai bine ar fi dacă ai discuta un pic
Alexandra, s-a întâmplat ceva cu tine?
Alexandra, deschide ochii dacă ții la mine
Alexandra, știi că eu te iubesc necondiționat
Știi și tu că nu merită să mori pentru orice handicapat
Crezi că dacă mori o să-l doară?
Crezi că dacă tu pleci el se omoară?
Sigur o să moară… o să moară de râs
Că pe el îl doare-n cur de fata care pentru el a plâns
Știu cum e să nu mai ai pentru ce să trăiești
Știu cum e când toți îți spun că greșești
Știu cum e când n-ai pe cine strânge-n brațe
Știu cum e când toți se uită la tine-n greață
Alexandra, spuneai că vrei și poți să-l uiți?
Vino mai aproape de mine, sigur ai să-l uiți
Ai încredere-n mine și-n ceea ce spun
Știu că ai greșit dar te susțin oricum
Că tu ai nevoie de mine și eu am de tine
Mai bine ar fi să uiți de Aly, de Florin, că-i bine
Știu că un sărut și-o îmbrățișare îți face numai bine
Dar depinde dacă e de la Aly, de la Florin sau de la mine
Până la urmă eu cred că știu ce te-ar face mai bine
Un… și o… de la mine
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt de ajutor către o persoană pe nume Alexandra, care se gândește la suicid din cauza unei dezamăgiri în dragoste. Naratorul încearcă să o convingă că viața merită trăită și că el o poate ajuta să depășească momentul dificil.