Tu eşti o infractoare,
Ce-aş vrea să mă omoare
Aşa cum n-au s-o facă alţii.
Cu zâmbete ca gloanţe,
Ţinteşti în puncte slabe.
O marionetă în piesa ta.
Te-aş venera şi blestema
Cum naiba să te scot din mintea mea?
Un drog puternic e atingerea ta.
Un Al Capone în formă de ea,
Ucide cu senzualitatea sa
Raţiunea o respinge, dar inima vrea.
Să rămânem doar noi, doar noi amândoi,
În şoapte şi săruturi moi,
Doar noi amândoi,
Doar noi..
Eu – Titanicul pe val,
Tu – iceberg infernal,
Cu toţii ştim acest final.
Ard amintirile cu tine
Dar scrumul ce rămâne,
Ca Phoenix-ul renaşte-n mine.
Te-aş venera şi blestema
Cum naiba să te scot din mintea mea?
Un drog puternic e atingerea ta.
Un Al Capone în formă de ea,
Ucide cu senzualitatea sa
Raţiunea o respinge, dar inima vrea.
Să rămânem doar noi, doar noi amândoi,
În şoapte şi săruturi moi,
Doar noi amândoi,
Doar noi..
Eu sunt o umbră, am nevoie de lumina ta
Mă prăbuşesc, sper să-mi întinzi mâna,
Mirosul tău s-a îmbibat în pielea mea,
Tu nu simţi aceeaşi,
De ce tu nu simţi aceeaşi?.
Doar noi, doar noi amândoi,
În şoapte şi săruturi moi,
Doar noi amândoi,
Doar noi..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație toxică și obsesivă, în care naratorul este conștient de pericol, dar nu se poate abține de la atracția către cealaltă persoană. Este o luptă internă între rațiune și dorință, cu acceptarea unui final tragic.