1. Când eram noi băiețași
Până-n 20 de ani, măi dor
Ne-adunam în sat, băieții
Cu tot focul tinereții, măi dor.
Inimă la douăzeci
Cu oricine te întreci, măi dor
Nu măsori, nu cântărești
Și vrei numa’ să iubești, măi dor.
R. Șai, la, lai, la, la, la…
La, lai, la…………
Șai, lai, la, la, la……..
La, lai, la, la, la………
2. Când 30 ai împlinit
Nu-ți arde de socotit, măi dor
Că nici pomul roade coapte
Nu le faci peste noapte, măi dor!
Pe la 40 de ani
Când ai strâns vreo câțiva bani, măi dor
Nu știi cum să-i împărțești
Nu cumva ca să greșești, măi dor!
3. La 50 te bate-un gând
Și te-ntrebi când ai trăit, măi dor
Că mai ai, dar nu știi cât
Și cum ți-a fi pe pământ, măi dor.
Iar 60 când ai pe umeri
Toată ziua numeri, măi dor
Că vezi vremea cum se scurge
Nu știi drumul unde te duci, măi dor.
4. Când ajungi la 70
De-abia atunci înțelegi, măi dor
Că așa-i lăsat sub soare
Viața-i vreme curgătoare, măi dor.
Și te duci și tot te duci
Pe 80 dacă-i apuci, măi dor
Nu mai vrei averi, nici bani
Poate-ajungi 100 de ani, măi dor!
Final: Vremea firul și-l tot toarce
Roata vieții nu se-ntoarce,
Trăiești cum ai de trăit
Și te duci cum ai venit!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a diferitelor etape ale vieții, de la tinerețe la bătrânețe. Subliniază faptul că viața este efemeră și că ar trebui trăită din plin, deoarece roata vieții nu se întoarce.