1. Uite aista-i neamu’ meu
După el mă țin și eu, măi, măi
Uite aiasta-i vița me’
Și-s tari mândru cu e’, măi, măi.
Când îi lucru nu mă-ncurc
Că-s flăcău din Câmpulung,
Și di-i joc nu-mi cat hodina
Că-s flăcău din Bucovina, măi, măi!
S. Că-s ficior di sub Rarău,
Și mi-i drag cu neamu’ meu
Unde-i joc mă duc și eu! Hop-așa..
2. Tari mândru-i neamu’ meu
Și așa mă țin și eu, măi, măi
Di lumi, di veselie
Di fală și ominie, măi, măi.
Ș-apoi când ni adunăm
Ni pitrecim și cântăm,
Cu tățî ni strângim la masă
Ni facim viața frumoasă.
S. Ș-apoi Dă Doamni noroc,
Că ni punim și pi joc
Și nu ni lăsăm diloc!.
3. Mândru-i jocu’ cum sî vedi
Ca florili-n iarbă verdi,
Și-s fudul că-l joc și eu
La un loc cu neamu’ meu.
Ci ti iuți lumi mirată
Cum învârt eu jocu’ roată
Și mai zîc ș-o strâgătură
Că îs tari bun di gură!.
S. Că doară-s bărbat frumos
Și la joc mă țin bățos
Trăiesc viața cu folos!.
4. Joacă, joacă, lumi, joacă
Nu lăsa vremea să treacă, măi, măi
Tot pi lângă noi ca vântu’
Că nu moștinim pământu’.
Că eu joc, pitrec și beu
C-am să mor și nic nu ieu
După mini când m-oi duci
Duc trii scânduri și o cruci, măi, măi
Când oi treci-n ceea lumi
Mă duc cu câți-s pi mini, măi, măi.
Las averili și banii
Li las tăti pi pământ,
Ieu cameșa și ițarii
Cu aiestea-am pitreacut,.
S. Și la cap o pălărie
C-am fost om di ominie,
Da’până mi-a fi sfârșîtu’
Mai am mult di pitreacutu’!
Sensul versurilor
Piesa celebrează importanța familiei și a tradițiilor. Vorbitorul exprimă bucuria de a petrece timpul cu neamul său, de a juca și de a se bucura de viață, amintind că la final, singurele lucruri pe care le luăm cu noi sunt amintirile și experiențele.