Doamne ajută c-am ajuns
Și cu capră și cu urs,
După datina străbună
Să vă facem voia bună.
Că o nins și-o viscolit
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Da’ nu ne-am împotmolit,
Ța, ța, ța, ța!
Ța, ța, ța, capră, căpriță
C-ai rămas fără catrință,
C-ai vândut-o și-ai băut-o
Și de râs te-ai cam făcut.
Da’ amu’ că-i frig și ger
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Te-nvălești cu un lăicer
Ța, ța, ța, ța!
De ger lemnili se crapă
Am amu’ un cârd de capre,
Spurcate și-afurisite
Și cu cornili tociti.
Că nu s-o temut de urs
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Tătă vara s-o împuns
Ța, ța, ța, ța!
Caprile meli-s șirete
Nici una nu vrea să fete,
Că mi-i țapu’ ca ogaru’
Și-ndărătnic ca măgaru’.
Ia uitați eli cum joacă
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Și dau lapte cât o vacă
Ța, ța, ța, ța!
Caprile meli-s pestrițe
Că le-am hrănit cu tărâțe,
Cu strujeni și păpușoi
Și le-oi tunde ca pi oi.
Da’ li cersăl pe spinari
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Și li dau să lingă sare,
Ța, ța, ța, ța!
Să fie ca niște flori
Ța, ța, ța, căpriță, ța
Să joace de sărbători
Ța, ța, ța, căpriță, ța!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă tradițională cu capra și ursul, interpretată în timpul sărbătorilor. Versurile evidențiază aspecte umoristice și festive legate de aceste animale și obiceiuri străvechi.