Bună vreme, gospodari!
Am venit cu lăutari,
Să vă zicem cu tot focul
Și voi să porniți la jocul.
Bună vreme la ospăț
Și voie bună la toți,
Să vă fie cu noroc
Că porniți amu la joc.
C-amu-i veselie mare
Să nu fie cu uitare!
Cine joacă, bine face
Ia dați-vă mai încoace,
Un pic să ne-nghesuim
Că pe drum oameni tot vin.
Că nu-i bai și nici păcat
Vremea-i bună de jucat,
Vremea-i bună de-a petrece
Că viața iute se trece!
Cine-i om de omenie
Să țină de veselie!
Joacă lume și te uită
Că pe masă-i carne friptă,
Găluști și borș de miel
Da’ n-o lăsa-n cetinel.
De ce te-ai oprit din joc
Ori vinu-ți faci cu ochiul,
Ori țuica-i camărată
Îi ajunge la ea-ndată!
Încă-o țâră te-nvârtești
C-altfel vinu’ nu-ți priești!
Trandafir galben la floare
La așa o adunare,
După joc și după cântic
Un vin bun merge la suflet.
Hai ușor, ușor, ușor
Om rări-o la picior,
Că avem un poloboc
Cu vin de la iarmaroc.
Ș-uite jocul s-a opri
Și-om merge a ne cinsti
Toți pe lângă poloboc
Să trăim, să avem noroc!
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la petrecere și bucurie, tipică adunărilor tradiționale românești. Versurile celebrează dansul, mâncarea, băutura și camaraderie, îndemnând la veselie și uitarea grijilor.