1. Zici-o vorbă vechi tari,
Din stejar, stejar răsari,
Din scântei s-aprinde focul
Omul bun sfințești locul!.
Ș-am venit la oameni buni
Să petrecem până luni,
Și de-a fi și mă-ți lăsa
Până sâmbătă oi sta, măi!.
2. Ce-am gândit am nimerit,
La oameni buni am venit,
Ce-am gândit am căpătat
Peste oameni buni am dat.
Unde-s eu lângă voi toți
Drag mi-i să fiu șugubăț,
C-așa mi-i dat pe pământ
Lângă oameni buni să cânt!.
3. Unde oamenii-s de treabă,
Bucurie, joc și șagă
Să croiești din nimic
Numa’ din arcuș pe scripcă.
Că pe-aici cât eu oi fi
Acasă n-oi nimeri,
Oi sta să ne bucurăm
Să cinstim și să jucăm!.
4. Eu cu voi de stau la masă,
N-am să mă dau dus acasă,
Cu mine de vă-nsoțiți
Numai bine-o să găsiți!.
ăzi om be’ și om juca
Și n-om face altceva,
Și de nu va părea mult
Mâine-o luăm de la-nceput!.
Că-i o vorbă și-o știu bine
Nu dau cinstea pe rușine
Nici pe vorbe omenia
Nici deoparte veselia!
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria de a fi înconjurat de oameni buni și de a petrece împreună. Refrenul subliniază importanța cinstei, omeniei și a veseliei, respingând rușinea și vorbele goale.