Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Am băut lovelele
Cu toate pustoaicele.
Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Bate vântu-n buzunare de mă dă jos din picioare
Bate vântu-n buzunar, în buzunar, în buzunar
Că am băut ca un tâlhar.
Când e omu’ supărat, cu un pahar s-a îmbătat.
Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Am băut lovelele
Cu toate pustoaicele.
Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Bate vântu-n buzunare de mă dă jos din picioare
Hai mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te
Hai rupe-te, rupe-te, rupe-te.
Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Am băut lovelele
Cu toate pustoaicele.
Iară am rămas, am rămas
Și fără curea la ceas
Bate vântu-n buzunare de mă dă jos din picioare
Bate vântu-n buzunar, în buzunar, în buzunar
Că am băut ca un tâlhar
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui om care a rămas fără bani din cauza băuturii și a cheltuielilor cu femeile. El își exprimă regretul și sentimentul de a fi ajuns într-o situație precară.