Camera parcă mă strânge
Inima în două se frânge
Nu am loc în pat
Și nu știu ce să fac
Să te împac.
Nu există gând care să alunge
Tristețea că-mi ajunge
N-am ce să fac nu găsesc remediu
Nu găsesc leac.
Și nu știu ce să mai fac,
Să repar ce am stricat
Greșeala mea greșala mea
Greșala e pur omenească,
Nu există om să nu greșească
Iartă-mă, iartă-mă te rog
Da-mi te rog a doua șansă,
Știi că-mi pasă de tot ce-ți pasă
Iartă-mă, iartă-mă te rog.
Iartă-mă, iartă-mă.
Și nu știu ce să mai fac,
Să repar ce am stricat
Greșeala mea greșala mea
Greșala e pur omenească,
Nu există om să nu greșească
Iartă-mă, iartă-mă te rog
Da-mi te rog a doua șansă,
Știi că-mi pasă de tot ce-ți pasă
Iartă-mă, iartă-mă te rog.
Mai dă-mi o șansă
Știi că îmi pasă
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al cuiva care a greșit și imploră iertare. Persoana recunoaște că a rănit pe cineva drag și cere o a doua șansă, subliniind că îi pasă profund de sentimentele celuilalt.