Cât părinții îți trăiesc,
din suflet să îi cinstești,
tu să le dai omenie,
nu-ți trăiesc o veșnicie.
Cât părinții îți trăiesc,
din suflet să îi cinstești,
tu să le dai omenie,
nu-ți trăiesc o veșnicie.
De ai părinții, ești bogat,
nu ești ca pomul uscat,
că ei nu poți să găsești,
în veci să nu le greșești.
Vorba la părinții e sfântă
și nu poate să te mintă,
să asculți de sfatul lor,
ca lumina ochilor.
Vorba la părinții e sfântă
și nu poate să te mintă,
să asculți de sfatul lor,
ca lumina ochilor.
De ai părinții, ești bogat,
nu ești ca pomul uscat,
că ei nu poți să găsești,
în veci să nu le greșești.
Pomisor cu poame dulci,
sănătate să-mi aduci,
să dau la părinții mei,
mereu să fiu lângă ei.
Pomisor cu poame dulci,
sănătate să-mi aduci,
să dau la părinții mei,
mereu să fiu lângă ei.
De ai părinții, ești bogat,
nu ești ca pomul uscat,
că ei nu poți să găsești,
în veci să nu le greșești.
De ai părinții, ești bogat,
nu ești ca pomul uscat,
că ei nu poți să găsești,
în veci să nu le greșești.
Sensul versurilor
Piesa subliniază importanța părinților și necesitatea de a-i cinsti și asculta cât timp sunt în viață. A avea părinți este o bogăție, iar sfaturile lor sunt prețioase.